Lui Dumnezeu nu îi este teamă de întrebările mele. Lui nu îi este teamă de îndoiala mea, de frica mea, de frustrările mele, de emoțiile și sentimentele mele. Pentru El nu este prea greu să îmi răspundă, să mă asculte, să mă mângâie, să aibă răbdare cu mine. El așteaptă toate aceste manifestări din partea mea.
Mă cunoaște, El m-a țesut așa cum sunt și știe că doar El poate satisface căutarea interioară, nevoia de dragoste și har. Nu există întrebare la care să nu aibă răspuns și nu există emoție pe care El să nu o poată administra. El cunoaște umbre ale sufletului meu de care eu nu sunt conștientă. El cercetează inima mea zilnic și mă așteaptă să vin cu ea și cu tot ce simte ea. El mă așteaptă nu doar când sunt entuziasmată, bucuroasă, plină de credință. El mă așteaptă în fiecare zi, iar acesta este un atribut divin.
Mă așteaptă să vin cu tot ce am, chiar dacă uneori tot ce am este îndoială, teamă și tristețe.
El cercetează inima. El cunoaște inima.
El poate răspunde inimii. El o poate reanima. El își dorește să o primească, să o îngrijească.
Porunca unui destin 