Uneori…

Uneori mă frământ cu gânduri care nu au rost, alteori mă plictisesc așa de tare de ele încât nu mă mai gândesc deloc și le dau uitării doar până când îmi aduc aminte din nou de ele și devin interesante, din nou.
Uneori vreau să scriu ce simt, alteori mi se pare atât de forțat.
Uneori îmi doresc, alteori nu.
Uneori vreau să mă uit în oglindă, alteori trec pe lângă oglindă de parcă nu ar fi acolo.
Uneori vreau să vorbesc, alteori nu.
Uneori vreau să încerc lucruri noi, alteori nu.
Uneori mă bucur să te văd, alteori aș da orice să fi rămas acasă.
Uneori sunt mulțumită, alteori nimic nu mă mai mulțumește.
Uneori îmi doresc să fiu singură, alteori numai mă prefac și mi-aș dori ca unii să insiste.

Trăiesc contradicții care mă fac și pe mine confuză uneori. Dar sunt emoții care vin și pleacă. Ce bine! Atunci, îmi va fi mai ușor să fac ce trebuie decât „ce vreau acum”.

Uneori trebuie să mă opresc să mă gândesc la frici fără rost, alteori ar trebui să confrunt problema.
Uneori trebuie să scriu și când nu am chef.
Uneori trebuie să visez numai cu mintea, nu și cu emoțiile.
Uneori trebuie să mă privesc în oglindă, chiar dacă nu am chef.
Uneori trebuie să vorbesc chiar dacă nu am chef.
Uneori trebuie să încerc lucuri noi chiar dacă nu am chef.
Uneori trebuie să mă bucur să te văd fără să mă mai gândesc la ce mi-ar fi fost cel mai comod.
Uneori trebuie să fiu mulțumită și să lupt pentru ce pot să fac mai bine.
Uneori trebui să rămân și singură, mai ales când îmi doresc ca alții să insiste.

Uneori viața se mișcă contrar emoțiilor mele.