Sung Eun Kim, Waterhouse Gallery, Artist, Realist Painter, City Scape Artist.

………………………………………..
În fumul traficului sufletului meu, plimbându-mă printre claxoane și o grabă neînțeleasă, am auzit muzică. Un fir de muzică depărtat, cântat de cineva, adresat aglomerației și dezordinii mele.

Armonia provocată de acel simplu instrument m-a apucat și m-a oprit în mijlocul trotuarului. Mi-a împins în minte atâtea amintiri și m-a readus, cumva, cu picioarele pe pământ.
M-a intrigat tupeul celui care și-a permis să fie atât de paradoxal, cântând armonie în dezordine. M-a făcut să realizez că muzica poate schimba ce pentru rațiune e un nimic, inexistent. M-am uitat în direcția de unde vine muzica și, in loc de un instrument, am văzut un om.
Un om ce e ales sa îmi cânte un cântec de liniște, care a ales să cânte note care vindecă. M-am uitat la el, dar îi vedeam muzica care se înfășura în jurul celor ce îl ascultau. Era terapie. Era un basm.

Mă întreb dacă am fost acel om pentru alții vreodată.